Dilemele vieţii de cuplu - II

Viața este un proces află în continuă schimbare. Chiar dacă certitudinea și predictibilitatea ne conferă o stare de siguranță, cu fiecare zi suntem nevoiți să ieșim puțin câte puțin din zona de confort. Expunerea la situații noi și provocatoare nu ne ocolește nici atunci când vorbim despre relațiile de cuplu sau de familie. În articolul anterior am amintit cele patru alternative care ne determină să ieșim din zona de confort și să depunem un efort susținut pentru a asigura supraviețuirea relației de cuplu.

Plec (ies din relație) – Întrebarea de bază este: Se va îmbunătății semnificativ viața mea dacă plec? Bazându-ne pe circumstanțele curente de viață – venituri, locație, statut marital, copii, rețea socială și de familie, vârstă, sănătate, convingeri religioase, etc. – se concretizează faptul că sănătatea și vitalitatea mea vor fi mai bune, pe termen lung, dacă aleg să plec? Desigur, nu putem afirma cu certitudine, dar putem face predicții raționale bazându-ne pe ceea ce s-a întâmplat până acum.

Majoritatea terapeuților de cuplu sau a consilierilor maritali recomandă ca înainte de a lua o astfel de decizie, să încercăm tot posibilul pentru a mai acorda o șansă relației – să ne implicăm cu toată inima și întreg sufletul pentru a menține relația (desigur exceptând situațiile în care viața noastră sau a copiilor este în pericol). Dacă am epuizat orice soluție și rezultatele nu sunt nici pe departe cele dorite, atunci la plecare rămânem cu ideea consolării că am depus efortul posibil pentru a preveni ruptura și durerea pierderii.

Rămân și schimb ceea ce poate fii schimbat -  Dacă aleg să rămân în relație, primul pas este să schimb tot ceea ce se poate modifica pentru a îmbunătăți relația. Și în orice situație ceea ce se află în controlul nostru sunt acțiunile noastre.  Astfel,  ne canalizăm energia spre acțiune, să facem lucrurile cât mai bine cu putință. Este important să reținem că nu putem controla acțiunile partenerului/partenerei, putem controla doar propriile acțiuni. Printre aceste acțiuni se numără îmbunătățirea procesului de comunicare, angajarea unei bone pentru ca eu și iubitul/iubita să petrecem mai mult timp împreună, mai multă asertivitate (să întreb ceea ce vreau și să nu spun ceea ce nu vreau să spun), sau să dau dovadă de mai multă compasiune, afectivitate și acceptare.

Atunci când vorbim despre acțiuni, nu ne referim la acțiunile vechi. Atunci când vrem o schimbare, acțiunile noastre sunt ghidate de valori.  Așa cum am menționat într-un articol anterior valorile sunt cele mai puternice dorințe ale inimii noastre, cu privire la ceea ce vrem să trăim sau să avem atâta vreme cât suntem pe această planetă. Atunci când acțiunile noastre sunt ghidate de valori, ele sunt foarte diferite de comportamentele pe care le manifestăm atunci când suntem deconectați de la celălalt, reactivi emoțional, evitanți sau când fuzionăm cu mintea noastră.

Rămân și accept ceea ce nu poate fii schimbat -  Să presupunem că am încercat orice acțiune, centrată pe valori, și nu mai avem nicio alternativă care ar putea să contribuie la îmbunătățirea relației de cuplu. Și dincolo de aceste rezultate, alege să rămânem în relație. Dacă această este alegere noastră, atunci este timpul să învățăm practica acceptării. Ceea ce înseamnă că este nevoie să facem spațiu în sufletul nostru pentru emoțiile dureroase; să ne eliberăm de judecăți, ostilitate, gânduri disperate sau rigide, de îngrijorări sau ruminații. Este nevoie să depunem un efort susținut pentru a ieși din zona de confort mintal și să revenim la viața reală. Este momentul să ne conectăm la valorile noastre, să învățăm să trăim în prezent, să ne trăim viața la maxim acceptând provocările care sunt inevitabile.     

Rămân, renunț la schimbare și aștept ca lucrurile să se înrăutățească și mai mult – Prea mult și prea des alegem să rămânem într-o relație problematică, și nu încercăm să îmbunătățim relația ci alegem să admirăm dificultățile la nesfârșit.  Acestea sunt momentele în care ostilitatea noastră crește, blamarea celuilalt capătă forme extreme și anxietatea, depresia sau tentativele de suicid ne bântuie apăsător. Dar tot în astfel de situații încercăm să ne alinăm suferința prin droguri, alcool, pastile, mâncare, flirt online, exces de cumpărături, etc. Astfel de strategii inevitabil ne distrug vitalitatea pe termen lung. Dacă alegem ultima variantă – alegem garantat creșterea suferinței în viața noastră.

Probabil cea mai utilă întrebare înainte de decizia finală este – Care este angajamentul meu pentru această relație?

Psih. Gyorgy GASPAR   

Dilemele vieţii de cuplu - I

Să  plec sau să rămân? Este întrebarea pe care cu toţii ne-o adresăm la un moment dat în viaţă (spune Russ Harris – autorul cărţii „ACT with love”).  Întrebare care probabil este mult mai delicată atunci când vine vorba despre relaţii afective şi de intimitate emoţională, precum relaţia de cuplu sau viaţa de familie. Chiar dacă încărcătura emoţională care însoţeşte aceste gânduri este mare, conţinutul cognitiv defineşte o normalitate întâlnită de mult timp în existenţa fiinţei umane. Mai mult decât atât, dacă analizăm evoluţia minţii umane se pare că un astfel de gând are mult sens.

Specialiştii, care analizează evoluţia bio-psiho-socială a omului, sunt de părere că dacă mintea umană nu ar avea capacitatea de rezolvare a problemelor, specia umană nu ar fi făcut faţă competiţiei directe cu alte specii (animale) care sunt mult mai rapide şi mai puternice decât noi. Mintea „primitivă” a predecesorilor noştri, în istoria lungă a adaptării fiinţei umane, avea nevoie să identifice soluţii cât mai rapide pentru a supravieţui invaziei inamicilor şi animalelor de pradă. Şi se pare, că la fiecare generaţie  mintea umană devine din ce în ce mai evoluată. Devenind şi din ce în ce mai sofisticată. Astfel încât, atunci când mintea umană încearcă să rezolve o problemă, caută imediat mai multe soluţii. Şi atunci când o situaţie este dureroasă sau dificilă o soluţie perfect raţională este „fuga”. Indiferent că vorbim despre divorţ sau separare. Doar că, soluţia identificată de minţile noastre nu este mereu soluţia cea mai înţeleaptă. Cu siguranţă, cei mai mulţi dintre noi au avut momente în viaţa când mintea ne-a sugerat că cea mai bună alegere este lupta ca rezultat al emoţiei de furie, însă în multe cazuri am reuşit să ne oprim şi să reacţionăm contrar reactivităţii emoţionale şi conţinutului cognitiv (adică, contrar a ceea ce ne spunea mintea) şi ulterior ne-am bucurat de alegerea făcută.

Revenind la dilema subiectului nostru de discuţie, deoarece situaţia nu este atât de clară pe cât ar fi o „casă în flăcări” din care singura noastră soluţie pentru supravieţuire ar fi fuga, în viaţa de cuplu şi de familie lucrurile sunt mai puţin clare şi probabil mai complicate. Şi în astfel de situaţii mintea umană, cel mai adesea, începe să „croşeteze” pentru a găsi cât mai multe dovezi de genul „pro” sau „contra” plecării sau rămânerii în relaţie.  Problema este că acest tip de rezolvare implică mult prea puţină vitalitate, însă este extrem de consumătoare de timp şi energie.

Dacă relaţia nu este una bună, atunci este util să acordăm puţin timp pentru a reconsidera plusurile sau minusurile vieţii relaţionale, dar este important ca acest proces să nu fie exagerat şi prelungit la nesfârşit. În astfel de situaţii este mult mai potrivit să luăm în considerare că avem în fapt patru alternative: a ieşi din relaţie, a rămâne şi a schimba ceea ce se poate schimba, a rămâne şi a accepta ceea ce nu se poate schimba sau a rămâne şi a renunţa la schimbare aşteptând ca lucrurile să se înrăutăţească şi mai mult.

În parte a II-a a acestui material voi prezenta în detaliu conţinutul celor patru alternative, până atunci să reţinem că - mintea nu identifica mereu alegeri înţelepte; a reacţiona conform emoţiilor nu este mereu cea mai bună decizie; acţiunea este sigura care poate determina schimbarea dorită conform valorilor noastre de viaţă.

Psih. Gyorgy GASPAR